Vasile Florescu

Vasile Florescu (n. 1904-1974)

Mă numesc Lucia Pavlov, fiica pastorului Vasile Florescu. Următoarele rânduri vor cuprinde crâmpeie din viața tatălui meu așa cum mi le mai amintesc după 50-60 de ani. Tatăl meu s-a născut în toamna anului 1904. A avut trei frați și o soră. Unul dintre frați a fost Dumitru Florea, fost președinte de Uniune. Bunicul hotărâse la un moment dat să schimbe numele Florea în Florescu. Dumitru Florea nu a putut fi prezent când s-a făcut modificarea.

La vârsta de 22 de ani tatăl meu s-a botezat în Biserica Adventistă, urmându-l pe fratele mai mare, Dumitru. În România anilor 1920, erau deja grupuri mai mici sau mai mari, chiar și comunități de adventiști și a început organizarea bisericii. Au apărut conferințele, lucrarea de tipărire de broșuri, reviste cu subiecte creștin-adventiste, apoi chiar cărți din Spiritul Profetic. În paralel a apărut nevoia de piese corale sau instrumentale pentru serviciile divine. Și a început lucrarea muzicală.

Tatăl meu s-a implicat imediat în aceste activități. Avea nevoie de pregătire în domeniu și a fost trimis în Statele Unite pentru 6 luni, apoi la Friedensau, în Germania, pentru trei luni. Au fost cursuri scurte, dar intensive de teologie și pregătire în domeniul tipăriturilor. Tata a fost angajat ca editor și redactor la editura noastră.

Deși activitatea în cadrul editurii era intensă și imensă, uneori lucra până târziu în noapte, tatăl meu a găsit timp și putere să se ocupe și de muzică. Neavând studii de specialitate, doar o dorință aprinsă, tata a început să scrie cântări (text și melodie), să traducă cântări din cărțile de Imnuri Creștine aduse din Statele Unite sau Germania. Alături de Ștefan Demetrescu, Petre P. Paulini, Nicolae Jelescu ca traducători, repertoriul adventist a început să se îmbogățească. Dragostea tatălui meu pentru muzică era imensă, așa că s-a implicat din tot sufletul în activitatea muzicală. A înființat orchestre, a ținut cursuri de dirijat, a susținut partea muzicală din comunitatea Popa Tatu, apoi și din Labirint. Într-o scrisoare datată 24 mai 1932, din partea Conferinței Munteania Vest cu domiciliul în Str. Popa Tatu nr. 38, tatăl meu era rugat: „În numele Uniunii să binevoiești a lua D-ta conducerea lucrării corale și anume, să formezi Corul după cum vei găsi de cuviință, să-l instruiești și să-l conduci la toate serviciile pentru durata Conferinței. Sperând că vei aprecia ca și în trecut însemnătatea acestei chemări aducătoare de binecuvântare de la Dumnezeu, așteptăm răspunsul D-tale”, semnat de C. Popescu.

Deși au trecut atâția ani, parcă îl văd pe tata stând în fața pianinei, compunând în timpul liber. De sub tocul cu peniță au apărut cântări cu diverse teme: mama, iubirea de natură, iubirea de Dumnezeu, jertfa Domnului Isus. Multe au fost scrise și lăsate în diferitele localități din țară oridecâte ori pleca în concediu sau era trimis ca delegat. Nu știu nimic de ele, dar sunt sigură că au fost o binecuvântare și bucurie pentru comunitățile respective. Mi-l amintesc pe tata ca pe un om dedicat lucrării ce i se încredința, indiferent de domeniu. A colaborat foarte bine cu alți doi dirijori, tot voluntari, Dumitru Dragomirescu (fizician) și Andrei Thomas (angajat la editură). Se completau.

A fost o binecuvântare pentru mine și frații mei să creștem  într-o familie iubitoare de muzică.

Tata a încetat din viață în toamna anului 1974, cu sentimentul că ar mai fi putut fi de folos. Dumnezeu a zis altfel.

de Lucia Pavlov

REFERINȚE

Mircea V. Diaconescu despre Vasile Florescu și Dumitru Florea

 

Partituri (selecție):

 

Una dintre orchestrele înființate de Vasile Florescu