Andrei Thomas

Andrei Thomas se naște în București la 27 februarie 1911, fiind al cincilea copil din cei 6 ai familiei. La vârsta de 14 ani se botează și intră ucenic la tipografia Cuvântul Evangheliei a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, absolvind pe rând școala de ucenici și alte trepte în diferite specialități (mașinist, zețar, linotipist și legător), obținând Carnet de meșter la terminarea Școlii Industriale de Arte Grafice.

Între anii 1933-1935 își satisface serviciul militar în cadrul Institutului Geografic Militar București, secția litografie-mașini, după care revine la tipografia Cuvântul Evangheliei a Bisericii AZȘ, tipografie care s-a numit mai târziu Graiul literar. Cunoaște limba maghiară bine și limbile franceză și germană destul de bine. Studiază muzica din 1927 cu diferiți profesori. Creează și aranjează compoziții muzicale, precum și texte pentru ele.

De mic copil dovedește o înclinație deosebită spre muzică și poezie. Scrie versuri, compune cântări, cărora le scrie și textul, face traduceri din cărțile de cântări franceză, germană, maghiară. În timpul acesta este membru și unul din dirijorii comunității Popa-Tatu din București. Stăpânește bine câteva instrumente muzicale (vioara, mandolina, viola, contrabasul, instrumente de suflat – trompetă, trombon, corn) și activează ca membru și apoi ca dirijor al orchestrei comunității.

Mai târziu se mută în comunitatea Labirint, unde alături de Vasile Florescu și Dumitru Dragomirescu, ocupa aceleași funcții. Ca dirijor al Conferinței Muntenia-Vest, instruiește orchestra, precum și ansamblul cor-orchestră în diferite ocazii. A format un număr însemnat de instrumentiști și dirijori pentru comunitățile din București și provincie. Desfășoară o activitate intensă până în 1954, când primește invitația de a fi angajat al Bisericii AZȘ ca misionar în cadrul Conferinței Moldova pe post de „tehnician muzică” – chemare pe care o primește cu bucurie, mutându-se la Bacău de la 1 aprilie 1954. De acum se ocupă în mod special de lucrarea muzicală a Conferinței Moldova, misiune pe care o îndeplinește cu multă tragere de inimă, dar și cu sacrificii.

Datorită acestei funcții se afla mai ales în anturajul tinerilor, pe care reușește să-i antreneze în activitatea muzicală și literară a comunităților. În cele 100 de comunități ale Conferinței (la data aceea), Andrei Thomas organizează rând pe rând cursuri de teorie muzicală și solfegii, coruri aproape în fiecare comunitate și, acolo unde este posibil, înființează orchestre, mai ales de coarde, formând și dirijorii necesari. Parcurge fiecare zonă a Conferinței și scoate la iveală elementele care puteau ajuta lucrării în această direcție. Fiecare curs pe care îl ținea era încheiat cu un program festiv în fața comunității, ocazie cu care erau prezentate progresele făcute de tineretul participant. Își exprima în versuri sentimentele de mulțumire, bucurie și laudă la adresa Domnului, împreună cu frații și tinerii cu care lucrase.

Deși în 1959 este întărit ca pastor și ocupă și alte funcții în cadrul Conferinței, nu încetează să se ocupe de tineret. În vizitele pe care le făcea în comunități, purta cu el o servietă voluminoasă ce conținea mult material (cântări, poezii), pe care îl punea la dispoziția tuturor solicitanților.

În 1975 este pensionat pentru limita de vârstă, dar continuă să facă vizite în comunități și să se afle în mijlocul tinerilor. De multe ori este invitat în comunități pentru pregătirea corului cu ocazia diferitelor programe. Activează în felul acesta până la vârsta de 80 de ani. În 1995, la 84 de ani încetează din viață cu sentimentul datoriei împlinite față de lucrarea Domnului, și în special a formării tinerilor spre lauda Domnului. Rămân în urma lui materialul muzical, precum și versurile folosite de-a lungul timpului în cadrul bisericii.

Autor note biografice: Narcis Prisăcaru

 

 

Link-uri utile:

 

Partituri (selecție de compoziții, aranjamente, versificări):